Fandom

Math Wiki

Sarcină elementară

1.029pages on
this wiki
Add New Page
Comments0 Share

Ad blocker interference detected!


Wikia is a free-to-use site that makes money from advertising. We have a modified experience for viewers using ad blockers

Wikia is not accessible if you’ve made further modifications. Remove the custom ad blocker rule(s) and the page will load as expected.

Ştim astãzi cã toate corpurile pe care le observãm în mediul înconjurãtor sunt combinaţii diferite ale unor elemente. Astfel, substanţe ca apa şi aerul,atât de indinspensabile oricãrei vietãţi de pe planeta noastrã, nu sunt “substanţe elementare”, cum s-a crezut multã vreme. Apa este o combinaţie între douã elemente, oxigenul şi hidrogenul, iar aerul este un amestec de mai multe elemente, dintre care predominante sunt azotul şi oxigenul.

Elementul în concepţia modernã, conţine doar un anumit fel de materie. Totul în mediul înconjurãtor aste alcãtuit din elemente. Unele substanţe, cum sunt carbonul, fierul, aurul, sunt ele însele elemente. Alte substaţe sunt combinaţii de elemente – de anumite combinaţii sau compuşi chimici . De exemplu, sarea de bucãtãrie este combinaţia chimicã între sodiu şi clor, iar zahãrul, între carbon, hidrogen şi oxigen. Sunt substanţe care reprezintã amestecuri de elemente (de ex. aerul) sau amestecuri de compuşi chimici (de ex. sarea în soluţie apoasã – saramura – amestec al compuşilor chimici sare şi apã).

Încã din antichitate oamenii şi-au pus întrebarea ce anume face ca un element sã se deosebeascã de altul. Pentru a rãspunde la aceastã întrebare, trebuie sã se considere un alt aspect al structurii materiei.

Grecilor antici le datorãm ideea de “atom”, care în viziunea lor însemnacea mai micã unitate nedivizibilã din care se compun corprile materiale. Astãzi, atomul nu mai este privit ca o unitate indivizibilã, ci ca particula cea mai mica în care poate fi divizat un element şi care pãstreazã totuşi proprietãţile elementului. Se va vedea cã atomul unui element poate fi divizat şi în pãrţi mai mici (particule subatomice), dar aceste pãrţi nu mai pãstreazã proprietãţile elementului. Atomii unui element determinã caracteristicile acelui element; ei au anumite caracteristici comune, care-i deosebesc de atomii oricãrui alt element.

Doi, trei sau mai mulţi atomi se pot grupa şi legãturile dintre ei sunt atât de puternice încât este foarte dificil sã fie separaţi. O astfel de grupare strânsã a atomilor reprezintã o moleculã. Molecula este cea mai micã particulã a unei substanţe capabilã sã aibã o existenţã stabilã. Unele molecule sunt compuse din atomi ai aceluiaşi element, dar cele mai multe molecule sunt formate din atomii a douã sau mai multe elemente. Substanţele formate din astfel de molecule se numesc compuşi chimici. De exemplu, apa este un compus chimic a cãrui moleculã este formatã din doi atomi de hidrogen şi un atom de oxigen.

Moleculele a doi sau a mai multor compuşi chimici se pot uni pentru a forma un amestec. Acesta poate fi format de asemenea dintr-o combinaţie de compuşi chimici şi elemente pure, sau dintr-o combinaţie de elemente pure.

Din cele mai de mai sus reiese cã elementele, moleculele, compuşii chimci sau amestecurile sunt alcãtuite din atomi.

Deci faptul cã elementele se deosebesc între ele se datoreazã unei singure cauze: atomii din care ele sunt constituite diferã între ei.

A explora un atom înseamnã a pãtrunde în lumea microparticulelor. În aceastã lume ciudatã, multe din legile care guverneazã lumea macroscopicã nu se mai aplicã; pentru acest motiv, explorarea lumii atomului este o problemã deosebit de dificilã.

Atomul

O definiţie foarte mult simplificatã a atomului poate fi urmãtoarea: o parte de materie (nu chiar cea mai micã, fiindcã existã şi particule elementare), compusã din electroni, protoni şi neutroni; electronii se rotesc în jurul unui nucleu, care conţine protoni si neutroni.

În mare, aceastã definire nu conţine neadevãruri, dar este foarte departe de a fi completã. Într-adevãr, este unanim recunoscutã consituţia mai sus menţionatã a atomului; existã şi justificarea teoreticã a realizãrii unei astfel de constituţii.

Pentru a se explica fenomenele care fac posibilã o asemenea structurã vom considera exemplul celui mai simplu atom, atomul de hidrogen. Acesta are un nucleu încãrcat electric pozitiv, compus dintr-un singur proton, iar în jurul nucleului se roteşte un electron, încãrcat negativ. Întrucât masa electronului este foarte micã în comparaţie cu cea a protonului, se poate spune cã, practic, întreaga amsã a atomolui este concentratã în nucleu. Fiind cea mai micã masã de particulã elementarã cunoscutã cu certitudine în naturã (cu excepţia celei a neutrinului, care este atât de neînsemnatã încât se considerã egalã cu zero), masa electronului este folositã curent drept unitate de masã pentru particulele elementare. Astfel, protonul are masa egalã cu 1836 me .

Din punct de vedere electric, electronul şi protonul au sarcini egale în valoare absolutã: 1,60210 • 10-19 coulombi, ceea ce explicã şi caracterul neutru al atomului. Şi sarcina electronului e este consideratã drept unitate în fizica nuclearã, fiind cea mai micã sarcinã electricã cunoscutã (unele teorii moderne, însã, prevãd şi existenţa unor particule cu sarcini electrice mai mici.

Urmãrind istoricul acestei noţiuni, în diversele etape ale descoperirii legate de structura materiei, se constatã cã s-a încercat tot timpul sã se gãseascã diviziuni din ce în ce mai mici. Din aproape în aproape s-a descoperit o întreagã lume care populeazã profunzimile materiei: atomi, nuclee, particule elementare (electroni, protoni,neutroni, mezoni etc.)

Cândva, atomul era considerat “cãrãmida ultimã”; apoi s-a constatat cã el are o structurã complexã şi cã dacã i se înlãturã toţi electronii rãmâne “miezul” sãu – nucleul. Dar ş nucleul s-a putu sparge şi au apãrut nucleonii, alãturi de alte entitãţi pe care fizicienii le-au denumit particule elementare . Particulele elementare fac obiectul unui capitol de sine stãtãtor al fizicii, denumit fizica particulelor elementare, în care se studiazã proprietãţile acestora, rolul lor în structura materiei, precum şi legitãţile ce la guverneazã existenţa. Aceasta reprezintã o treaptã determinatã din ceea ce se numeşte adeseori microcosmos.

Resurse Edit

Also on Fandom

Random Wiki