Deşi mişcarea solidului rigid poate fi complexă, există posibilitatea de a o descrie prin intermediul unor teoreme din geometrie (Euler, Chasles, Mozzi).
Toatea acestea se bazează pe ideea că o trecere de la o poziţie la alta a corpului poate fi realizată prin compunerea unor rotaţii şi a unor translaţii.
Considerăm trei puncte necoliniare ale solidului rigid S.
Deoarece:
deducem că mişcarea solidului rigid conservă unghiul a două drepte coplanare din alcătuirea sa.
Mai general chiar, deoarece:
(1)
(2)
observăm că unghiul a două drepte oarecare se conservă în mişcarea solidului rigid.
Această proprietate este specifică izometriilor planului şi spaţiului euclidian.
Conform celor expuse la mișcarea relativă a punctului material, luând ca reper presupus solidar legat de solidul rigid, putem scrie că:
unde B reprezintă o particulă a corpului material.[1]
Relaţia (3) desemnează distribuţia vitezelor în corpul rigid, arătând modul în care fiecărei particule B din constituţia acestuia i se atribuie (distribuie) viteza
de la articolul Mișcarea relativă a punctului material, unde este vectorul-viteză al punctului A faţă de sistemul de referinţă
Mărimea reprezintă vectorul-viteză relativă al punctului material M faţă de reperul iar este raza vectoare a punctului material M în reperul
În cazul nostru avem deoarece B se află în repaus faţă de reperul mobil