[gr. kardia "inimă", eidos "aspect, înfăţişare"]
Cardioida este o curbă plană descrisă de un punct dat al unui cerc, care se rostogoleşte, fără alunecare, pe un cerc fix, exterior şi de aceeaşi rază.
Dacă se consideră a = b în reprezentarea parametrică a epicicloidei, se obţine reprezentarea parametrică a cardioidei:
reprezentata grafic în fig. 1.6. Este interesant de determinat ecuaţia cardioidei în coordonate polare. În acest scop este avantajos a se translata reperul xOy în punctul A. Rezultă schimbarea numai a abscisei x, care devine x + a. În acest reper rezultă deci:
sau:
Prin eliminarea, între cele două ecuaţii, a parametrului , se obţine:
- şi
deci:
adică:
sau:
Ultimele doua ecuaţii, constituie reprezentarea implicită (iraţională, respectiv raţională) a cardioidei.
Prin substituirea formulelor se obtine ecuaţia cardioidei în coordonate polare, sau reprezentarea polară a cardioidei:
reperul polar are drept pol, punctul de contact al cercurilor, iar drept axa polară, linia centrelor celor două cercuri.
Lungimea cardioidei este 16a, iar aria domeniului mărginit de curbă este:
Cardiodia a fost studiată de Louis Carré în 1705 şi de J. Koersma în 1741[1] (după alte surse, 1689[2]). Denumirea acestei curbe a fost propusă de Giovanni da Castiglione (1741).
Relaţii cu alte curbe[]
Cardioida este:
- un caz particular de epicicloidă în care cele doua cercuri, cel fix şi cel mobil, au raze egale;
- o concoidă a unui cerc în raport cu un punct situat pe cerc şi de rază egală cu diametrul cercului; deci este un caz perticular de melc al lui Pascal;
- podară a cercului în raport cu unul din punctele sale;
- inversa parabolei în raport cu focarul acesteia.
Fiind curbă cicloidală, evoluta cardioidei este o cardioidă omotetică.
Cardioida este locul geometric al simetricelor polului faţă de o tangentă variabilă la cerc: