Isaac Barrow (1630 - 1677) a fost un matematician, filolog şi teolog englez. Profesor de matematică la Universitatea din Cambridge, în 1669 a cedat catedra lui Isaac Newton, în semn de admiraţie pentru elevul său.
Precursor al calculului diferenţial şi integral, fiind primul care a scos în evidenţă caracterul reciproc al problemei determinării tangentei la o curbă (a derivării) şi al problemei cuadraturilor (a integrării).
Este primul care care a obţinut reducerea la o cuadratură a problemei inverse a tangentelor (determinarea unei curbe sau, cel puţin, a proprietăţilor acesteia pe baza proprietăţilor cunoscute ale tangentelor sale, ceea ce, în limbajul actual, revine la integrarea unei ecuaţii diferenţiale de ordinul întâi).
A introdus denumiri matematice ca: axă de coordonate, rază vectoare etc.
În domeniul fizicii, Barrow a dat soluţia teoretică a problemei teoretice a formării imaginii în lunete.
Opere principale[]
- Lectiones opticae et geometricae (1668-1669);
- Lectiones habita în scholis (tipărită în 1684).